Circuitul hranei in natura moarta cu supermarket

Plecand de la firul de iarba sau orice fir de planta si pana in supermarket, hrana noastra ce-a de toate zilele strabate un drum lung si anevoios, cu multe serpentine si opriri brutale. Interventia oamenilor pe acest drum este esentiala in poveste, ca daca ar fi sa lasam doar natura sa-si faca treaba nu ne-am mai satisface orgoliul uman care, de multe ori, face ravagii. Deci, firul de iarba trece in stomacul unei vacute.

Sau al unei oi, ori a unui cal, sigur in stomacul unui iepure ori al unei caprioare, al unui purcel sau chiar si al unei gaini. Pe toate acestea le mancam cu pofta oricand avem chef, noi, oamenii, animale bipede. In stomacul unei ierbivore stationeaza cateva ore bune unde este mestecat si rasmestecat pana devine o pasta verzuie. Apoi o ia pe tractul digestiv si din firul acela de iarba rasare prin misterioase si incantatoare procese alchimiste lapte si carnea ce-a atat de dorita de om.

Vine apoi vremea cand omul considera ca vaca nu mai este buna sa dea lapte si o duce la abator. Din mainile crescatorului ea ajunge pe mainile primului intemediar, calaul de vacute. Isi face si el treaba, cum il duce capul, si dupa ce omoara vaca o trimite mai departe, pe alte maini, la alti intermediari, care incep sa taie profesionist trupul vacutei in bucati, din ce in ce mai marunte. O parte din carne ajunge mai departe pe alte maini, la ambalare si refrigerare si, intr-un final, in magazine.

Deci, la alt intermediar care vinde si el o bucata de mortaciune. Alte parti ce raman din vacuta iau drumul spre alti intermediari care fac salamuri, de exemplu. Apoi mai sunt cei interesati sa faca concentrate pentru alte animale. Mancare din animale pentru alte animale. Si mai sunt cei care folosesc oasele pentru a face clei. Nimic nu se arunca dintr-un animal mort, cum este vaca despre care am vorbit.

De pe pajistea de unde a fost pascut si pana in supermarket si apoi in farfuria noastra, firul de iarba a cunoscut si cunoaste transformari ingredibile la care aproape nimeni nu se mai gandeste. Fiecare este interesat doar de particica lui si nimic mai mult. Pe tot acest lung drum, unii s-au gandit sa inlocuiasca firul ierbii si sa dea vacutelor o alta mancare care sa o sature mai repede si sa o ingrase mai mult pentru a deveni profitabila. Este bine, este rau acest lucru... nu vom sti niciodata.